Dorinta

muzica si versuri: Cristina Costea

Intr-o dimineata de ianuarie ma aflam in camera pregatita pentru partasia cu Tatal. Biblia, pixul si agenda in care mai notez ganduri erau gata de exploatare.

Inainte de a incepe sa ma rog, a intrat in camera un prieten (Razvan) care il cauta pe fratele meu. Spre “disperarea” mea l-am vazut ca ia chitara din coltul camerei si se pune sa cante niste acorduri pe care imi spunea cu entuziasm ca e prima data cand le canta.

Vazandu-ma in situatia data, m-am pus sa rasfoiesc prin agenda si am ajuns in 2007 unde aveam scrise niste versuri (Dorinta). Fara sa bag de seama m-am trezit fredonand o strofa, apoi un refren pe acordurile cantate de el. De atunci a mai trecut ceva timp pana sa ne intalnim sa cantam. Totusi, cand am prins ocazia si am reluat melodia am constatat ca lipseste ceva, inca o strofa.

Am meditat un timp pentru aceasta si mi-am dat seama ca ceea ce cant e o dorinta pe care as vrea sa o aiba fiecare, o vointa de a-L urma pe Dumnezeu, de a asculta de El. In momente pline de agitatie, incercari si deznadejde, El e Cel ce poate sa te conduca spre-o noua viata plina de speranta!